Bijuteria medievală dintre dealuri pe care Prințul Charles o șlefuiește în România

În 1289, în prima atestare documentară a localității Alma Vii se spune că este „un sat liber pe pământul Coroanei Ungare”.

Două secole mai târziu apare pe vârful dealului prima construcție importantă. Este vorba despre o biserică de tip hală, cu fața spre sat. În secolul XVI apare în locul acesteia o biserică fortificată.

În secolul XIX, bolta bisericii a fost înlocuită de una cu trei arcade. În 1852 apare și altarul în stil clasic, cu patru coloane corintice și o arhitravă boltită cu o statuie a lui Hristos. Orga, în stil baroc, a fost instalată în 1721.

Alma Vii se află într-un peisaj de vis. Se ajunge aici pe un drum de țară, satul fiind între dealuri, înconjurat de păduri. Începând cu anul 2009, fundația patronată de Prințul Charles în România, „Mihai Eminescu Trust” a ajutat la restaurare fațadelor caselor vechi și la repararea podețelor din lemn.

De asemenea, a ajutat la reamenajarea spațiului public cu piatră de râu. Totul a fost refăcut astfel încât să se respecte imaginea tradițională a satului. Magazinul sătesc a fost refăcut și s-a creat un spațiu pentru produse locale și o cramă tradițională. Dispensarul a fost și el renovat și a venit un doctor în sat.

Încetul cu încetul, Alma Vii a devenit un adevărat magnet pentru turiști. Peste 50 de locuitori au fost școliți de oamenii Prințului Charles să facă zidărie, dulgerie sau agroturism. Unii au învățat și câteva boabe de engleză, să poată conversa cu turiștii străini.

În acest sat funcționează unicul centru din țară, din mediul rural, care oferă formare celor interesați de patrimoniu, care vor să învețe o meseie tradițională.

Satul are 200 de case și în jur de 400 de locuitori. Fiecare casă și zidul curții sunt zugrăvite în culori distincte și se pune o emblemă a familiei.

Zona din jurul satului este foarte bogată în biodiversitate și este inclusă în rețeaua europeană Natura 2000. Aici se regăsesc în jur de 100 de specii de păsări, 70 de specii de fluturi, 50 de mamifere, 10 tipuri de amfibieni, 60 de reptile și sute de plante.

Despre formarea satului există o legendă. Se spune că o tânără pe nume Helma a fost alungată dintr-un sat din apropiere, după ce a fost acuzată de o faptă imorală. A fost fugărită de un grup de bărbați până la un lac și a fost împinsă în apă.

Convinși că s-a înecat, bărbați au plecat înapoi spre casă. Însă fata a ieșit din apă, s-a ascuns în stuf câteva zile și apoi, în apropierea lacului și-a construit o colibă. Așa s-ar fi pus bazele satului. Însă, cu timpul, lacul ar fi secat, iar locul acum se numește „olde Woar” (n.r. „vechiul lac”).

Fotografia principală a articolului: almavii.ro