Gherdeal, satul pitoresc din România în care o casă costă cât un salariu

Publicat de

Categorii articol

Distribuie articolul

- Publicitate -

În vremurile bune, în Gherdeal trăiau 112 familii. Acum, mai sunt doar 12 oameni, iar sătenii glumesc pe seama faptului că uneori populația se dublează când mai trec, rar, turiști.

Micul sat aparține de comuna sibiană Bruiu, iar oamenii care trăiesc aici sunt în vârstă. Cel mai tânăr locuitor s-a născut în urmă cu aproape 30 de ani. Chiar dacă în jurul satului e un tablou pitoresc, o frumusețe deosebită, din cauze economice, oamenii au plecat spre oraș.

De fapt, această migrație a început în anii `80, însă cel mai puternic val a avut loc după Revoluția din 1989, când cei mai mulți sași care trăiau aici au plecat în Germania.

Gherdealul, satul în care o casă costă cât un salariu mediu, e atestat din anul 1300, iar pe vremuri a fost un sat înfloritor. Aici exista o școală săsească, una românească, o grădiniță, două biserici și peste 300 de localnici, cei mai mulți sași.

- Publicitate -

Oamenii locului mai spun că în picioare au mai rămas în jur de 60 de case din cele 112. Speranța Gherdealului ar fi turismul. De altfel, un sas a cumpărat mai multe case aici și a ridicat în vârful unui deal o pensiune cu 18 camere. Pe viitor speră să aducă turiști din Germania.

De asemenea, un alt investitor a cumpărat la intrarea în sat 7 hectare de teren și își propune să construiască un centru de sănătate, cu sanatoriu, piscină, saună și un microsat unde unii oameni vor locui.

Drumul de la Cincu până la Gherdeal este unul foarte frumos. Mai mult, de aici până la Făgăraș sunt doar 37 de kilometri.

„Drumul până acolo e unul incredibil de greu, îți trebuie o mașină de teren. Când am ajuns, am rămas marcați de liniștea de acolo. Case mari și frumoase lăsate de izbeliște, o căldură infernală. Am găsit-o greu pe o tanti, printre atâtea case părăsite. Din ce ne-a povestit, vara mai vin tineri pe acolo, fiind și o pensiune în zonă, însă iarna nu vine nimeni. Iarna, dânsa se trezește, dă de mâncare la găini și intra în casă, unde se uită la foc.

Ne-a fost foarte greu să înțelegem ce zicea, sunt multe minute pe care nu le-am putut folosi tocmai din această cauză. A fost o experiență mutilantă.Ideea de la care am pornit a fost să arătăm fața asta urâtă a singurătății.

Desigur femeia a rămas de bunăvoie acolo, însă asta nu schimbă cu nimic faptul că singurătatea te schimbă și te afectează. Am învățat multe de la tanti și sper că și alții”, a povestit Daniel Frățilă pentru povestisasesti.com.

FOTO: Andreea Alexandrescu/Wikimedia Commons

- Publicitate -

Publicat de

Distribuie articolul