Cei care vor să se tragă cu sania sau chiar cu schiurile, într-o atmosferă ca pe vremea bunicilor, o pot face la Sibiu, la Muzeul Civilizației Populare.
Ideea plimbării cu sania aparține administratorilor Muzeului. Ccei care nu vor să vină cu sania de acasă, pot fi așteptați de una trasă de cai. De asemenea, dacă fac o rezervare din timp, ar putea fi așteptați și cu un pahar de vin fiert sau cu un hencleș.
În incinta muzeului în aer liber există, în total, 7 kilometri de alei cu benzi potrivite pentru sănii. Cei care vor să mănânce după ce se dau cu sania pot alege unul din cele două restaurante. Biletul de intrare costă 17 lei, iar o plimbare cu sanie e 30 de lei.
Proiectul unui muzeu etnografic în aer liber la Sibiu a început să se contureze încă din 1940.
La începutul anilor `60, specialiștii au identificat pe teren mai multe monumente istorice pe care le-au ales pentru a le muta în muzeul de la Sibiu. Printre acestea sunt: joagărul din Gura Râului (Sibiu), moara din Dăbâca (Hunedoara), uleiniţa de la Orăştioara (Hunedoara) şi piua din Rod (Sibiu).
În aceeași perioadă, s-au achiziţionat primele nouă monumente: moara plutitoare din Lucăceşti, piua cu teasc de la Orăştioara, joagărul hidraulic de la Gura Râului, piua de la Tălmăcel, moara de mână de la Bumbuieşti, teascul cu berbeci de la Racoviţa, podul plutitor de la Porceşti (Turnul Roşu).
În perioada 1963-1964 a fost reconstituit primul monument transferat în muzeu: moara cu aducţie inferioară (Dăbâca) din ţinutul Pădurenilor Hunedoarei, un monument datat 1848, de mare valoare etnografică.
În anii următori au mai fost reconstruite: teascului de boştină din Sebeş, moara de la Munteni, joagărul cu roată mică de la Gura Râului, piua cu vâltoare de la Rod, uleiniţa din Grind (în anul 1964), moara cu ciutură de la Arcani, teascul din Racoviţa, casa podarului şi moara plutitoare din Lucăceşti (în anul 1965).
La 17 octombrie 1967 a fost inaugurat oficial, pentru publicul larg, Muzeul Tehnicii Populare.
Între anii 1980-2000 tematica muzeului a fost extinsă prin integrarea monumentelor de arhitectură populară, acestea egalând, prin numărul exponatelor, monumentele de tehnică populară existente până atunci, muzeu devenind mai complex şi acoperind întreg domeniul civilizaţiei populare tradiţionale.
Fotografia principală a articolului: Silviu Popa/C.N.M. ASTRA
