În urmă cu patru decenii, un tezaur impresionant de podoabe vechi de peste 3.000 de ani a fost descoperit în Peștera Cioclovina. Locul este căutat mai ales vara, pentru că aici găsești răcoare într-o zi cu temperaturi caniculare.
Mai mult, turiștii vin și pentru că Peştera Cioclovina este într-una dintre cele mai frumoase zone din țară. Vorbim de Parcul Naţional Grădiştea Muncelului – Cioclovina, o arie protejată situată în Munţii Şureanu, care cuprinde șase rezervații naturale spectaculoase: Peştera Bolii, Cheile Crivadiei, Peştera Tecuri, Peştera Şura Mare, Locul fosilifer Ohaba-Ponor şi Complexul carstic Ponorici – Cioclovina.
Descoperirea arheologică de la Peştera Cioclovina este considerată una dintre cele mai importante din România și datează din Prima Epocă a Fierului, Hallstatt.
S-au numărat peste 1.000 de mărgele de cihlimbar, circa 500 de mărgele de faianţă, aproximativ 1.500 de mărgele de pastă de sticlă albastră şi două psalii specifice din corn de cerb, potrivit arheologilor.
„Nu este exclus ca toate aceste obiecte să fi servit la împodobirea unui harnaşament de paradă. În aceeaşi peşteră s-au găsit şi câteva fragmente ceramice din aceeaşi epocă”, erau de părere specialiștii Alexandru Păunescu, Eugen Comşa şi Ioan Glodariu, în concluziile prezentate în cartea „Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994).
Cel care a făcut descoperirea este Traian Orghidan, care a împărtășit întreaga poveste în cartea „Prin peșterile lumii”, scrisă de Ștefan Negrea (Editura Sport Turism, București, 1979).
„Într-o doară am trecut-o prin flacăra lămpii. Mirosea a chihlimbar. Dar iată, în loc de coleoptere, apăreau mereu aceleaşi bobiţe de chihlimbar de forme şi mărimi diferite. Privind în jur am putut distinge cu uimire grămăjoare de asemenea bobiţe. Ca într-un loc vrăjit apărură mai încolo şi nişte obiecte cu aspect ciudat, din metal cu sclipiri galbene, fomând o movilă întreagă.
Apa care picura de sus făcea ca unele faţete ale obiectelor de bronz cu rugină verde să lucească la fel ca aurul, iar bobiţele de chihlimbar ca rubinul. Puzderia de bobiţe mai mici, verzi, străluceau ca smaraldul. Unde mă aflam? Aveam cumva halucinaţii sau poate visam?
Fără să iau nimic m-am întors la colegii mei. „Am găsit o comoară”, am articulat neconvins. Abia hohotele lor de râs m-au trezit la realitate. Într-adevăr găsisem o comoară autentică. Şi, ca să-i conving, am alergat să le aduc câteva piese de bronz şi un pumn de mărgele”, povestea Traian Orghidan, în cartea „Prin peșterile lumii”.
FOTO: Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti
