Cele 8 biserici românești care fac parte din patrimoniul UNESCO

Opt biserici românești rurale fac parte din patrimoniul mondial UNESCO. Au fost construite între secolele al XV-lea și al XVI-lea, au pereții acoperiți cu picturi în frescă autentice, sunt bine conservate și sunt considerate capodopere inspirate din arta bizantină. Iată care sunt acestea și de ce ar trebui să le vizitezi:

Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore. A fost construită în 1502 și se află în satul sucevean Arbore. Se remarcă printr-o pictură murală exterioară superbă. A fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO în 1993. Se află de-a lungul drumului național DN2K, care leagă orașele Milișăuți și Solca din județul Suceava. Deși a trecut prin mai multe perioade de distrugere, picturile și-au păstrat frumusețe, cu ajutorul restauratorilor care au intervenit în mai multe perioade.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Gheorghe” din Mănăstirea Humorului. A fost construită în 1530 și este împodobită atât la interior cât și la exterior cu picturi în frescă. Din cauza intemperiilor, mai ales în partea nordică, pictura a fost deteriorată. Însă, în cea mai mare parte se poate admira unitatea de tonalitate cromatică datorită predominanței diferitelor nuanțe de roșu.

Biserica „Buna Vestire” din Vatra Moldoviței. Arhitectura este inspirată din arta bizantină și gotică. Este un stil arhitectural care s-a consacrat în perioada lui Ștefan cel Mare. În unul dintre picturi este înfățișat ctitorul Petru Rareș, împreună cu familia sa. Impresionantă este pictura exterioară, care s-a păsatrat foarte bine, mai ales în partea sudică. Istoricii cred că pictura a fost realizată de zugravi coordonați de pictorul de curte al lui Petru Rareș, Toma de la Suceava.

Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți. A fost ctitorită în anul 1487 de către domnitorul Ștefan cel Mare în satul Pătrăuți din Suceava. Este considerată cea mai veche biserică ctitorită de domnitorul moldovean. Deasupra ușii de intrare se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: „Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram în numele cinstitei cruci în anul 6995 luna iunie 12”. Atât la interior, cât și la exterior, ca și în cazul celorlalte biserici, impresionează picturile.

Biserica „Sfântul Nicolae” din Probota. A fost construită în 1530 de către domnitorul Petru Rareș. Apoi, după moartea domnitorului, soția acestuia, împreună cu cei trei copii, au închis biserica cu un zid gros și trei turnuri de apărare ceea ce a făcut-o să semene cu o mică cetate medievală. Mănăstirea de la Probota a fost gazdă pentru patru mitropoliți cărturari ai Moldovei, printre care Grigore Roșca, Gheorghe Movilă, Teodosie Barbovschi și Dosoftei Bărilă.

Biserica „Sfântul Gheorghe și Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava. A fost construită între anii 1514 și 1522, în orașul Suceava. A îndeplinit o perioadă rolul de reședință mitrpolitană a Moldovei. Una dintre cele mai ample retsaurări a avut loc între anii 1898 și 1910, când arhitectul austriac Karl Romstofer a curățat picturile interioare de fum și le-a împrospătat, a înlocuit ramele ferestrelor și a retencuit fațatada, iar acoperișul a fost reparat.

Biserica „Sfântul Gheorghe” din Voroneț. Este supranumită și „Capela Sixtină a Estului”. Este una dintre puținele biserici și monumente de arhitectură religioasă care și-au păstrat forma inițială. Pictura din interior datează, în cea mai mare parte, din vremea lui Ștefan cel Mare (1496), iar pictura exterioară este din timpul domniei lui Petru Rareș. Cea de afară este considerată la un nivel artistic foarte înalt și este considerată cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești.

Biserica „Învierea Domnului” din Sucevița. A fost construită între anii 1583 și 1586. Are o arhitectură care îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova. Pictura murală reprezintă narațiuni biblice din Vechiul și Noul Testament și este considerată de mare valoare.