Povestea palatului din România care a apărut în cartea unui celebru călător britanic

În anul 1933, britanicul Patrick Leigh Fermor pleca din Marea Britanie, la pas prin Europa, cu destinația Constantinopol. Întreaga sa aventură a povestit-o mai târziu într-o trilogie considerată capodopera sa. Acum este cel mai apreciat autor britanic de memorii de călătorie din secolul XX.

În călătoria sa ajunsă faimoasă s-a oprit și în România, iar unul dintre locurile care l-au impresionat a fost domeniul și palatul Mocioni-Teleki, „Micul Trianon” de pe Valea Maramureșului, din satul Căpâlnaș, comuna Birchiș, județul Arad. O amplă descriere a atmosferei de la palat și a familiei contelui Teleki apare în cartea „Between the Woods and the Water”.

În aceeași carte, Fermour scrie și despre numeroasele cărți rare din biblioteca palatului, dar și de colecția de fluturi a contelui Teleki, un entomolog pasionat. Palatul este unul dintre primele proiecte ale arhitectului vienez Otto Wagner. Inspirație a fost Micul Trianon din Versailles. Însă, clădirea este pusă în evidență și de parcul dendrologic.

Acum, domeniul și Palatul Mocioni-Teleki sunt scoase la vânzare prin casa de licitații Artmark și are un preț de pornire de 1,1 milioane euro. Are 24 de camere, 5 băi și un teren de peste 81 de hectare.

Potrivit Artmark, logica constructivă interioară a palatului are în centrul schemei funcționale sala bibliotecii, ce găzduia una dintre cele mai valoroase biblioteci private ale Imperiului Austro-Ungar. Această sală este amplasată în centrul de greutate a planului nivelului de călcare al construcției și este acoperită, la nivelul etajului și al șarpantei, cu două luminatoare suprapuse, ce îi garantează necesarul de lumină naturală.

La parter, biblioteca este precedată, înspre accesul principal, de un salon de onoare, iar înspre accesul dinspre parc, de nodul de circulație verticală, dominată de o scară impresionantă. La etaj, deasupra sălii bibliotecii și în jurul primului luminator, se dezvoltă o cursivă, ce deservește diversele saloane perimetrale.

Din punct de vedere al tratării interiorului, se observă o atenție deosebită acordată acestuia. Astfel se remarcă jocul de culori al finisajelor, calitatea materialelor folosite, bogăția elementelor decorative și subtilitatea plastică a accesoriilor. Cele câteva corpuri de iluminat, mobilierul din lemn masiv și șemineele ce încă se mai conservă, atestă imaginea somptuoasă a locuirii nobiliare din epoca sa de apogeu.

Parcul, accesoriu indispensabil al locuirii nobiliare extraurbane moderne, este amenajat în jurul palatului, atât cu rolul de a pune în evidență palatul ca obiect arhitectural dominant, cât și pentru a completa funcția de loisir a acestor ansambluri. Parcul dendrologic al familiei Mocioni din Căpâlnaș este compus din articularea ingenioasă a două zone cu caracter peisagistic distinct.

Prima, o grădină semipublică de factură neoclasică, armonizată cu stilul arhitectural al palatului, este dezvoltată în imediata apropiere a acestuia și este constituită din doua curți de onoare ce preced accesele principale în construcție, plantate cu arbori de esență rară.

Domeniul Căpâlnaș a intrat în posesia familiei Mocioni în 1853. În ultima perioadă, înainte să fie confiscat de regimul comunist și naționalizat, palatul a fost locuit de Therezia Mocioni, fiica sa, Ecaterina Mocioni, împreună cu soțul Jeno Teleki.

Contele Teleki a murit în 1947 și a fost înmormântat în parcul palatului, alături de fiica sa. Câteva luni mai târziu, odată cu venirea regimului comunist, întreg domeniul va fi naționalizat, iar familiei i se va interzice să viziteze domeniul și mormintele. Atât biblioteca palatului cât și colecția de fluturi a contelui au fost distruse.

Palatul a fost apoi golit și transformat în unitate medicală. Întreg domeniul a fost retrocedat moștenitorilor contelui Teleki în anul 2000.