În perioada comunistă a fost confiscat și a fost transformat în depozit militar pentru explozibili. Apoi a fost centrul de plasament pentru copii cu handicap sever. În 1968 a trecut printr-un incendiu puternic, iar în 1985 acoperișul a fost distrus. Este vorba despre castelul Sturdza de la Miclăușeni, o localitate care se află la 65 de kilometri de Iași și 20 de kilometri de Roman.
A început să renască începând cu anul 2001, când a fost retrocedat definitiv Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. De atunci se află într-o continuă resturarea și se încearcă redarea sa totală către public.
În jurul castelului este o grădină uriașă amenajată în stil englezesc, cu specii de arbori ornamentali și alei cu flori. Este considerat unul dintre cele mai frumoase parcuri dendrologice din țară.
Aici se regăsește o varietate de arbori exotici și ornamentali, precum ginko bilboa sau salcâmi japonezi, care se alătură unor frasini seculari, ai căror vârstă variază între 250 și 300 de ani. Există chiar și un stejar care are aproape 400 de ani.
Castelul Sturdza din Miclăușeni primește și oaspeți peste noapte. Turiștii au la dispoziție 31 de camere, dintre care 23 sunt duble, 6 single și 2 apartamente. Există un restaurant, grădina de vară, chiar și o sală de sport și o sală pentru conferințe. Hotelul are 3 stele. O noapte aici costă în jur de 70 de lei de persoană, cu micul dejun inclus.
Castelul a fost construit între anii 1880 și 1904 de către George Sturdza și soția sa Maria pe ruinele unui vechi conac de la 1700, ridicat de Ioan Sturdza. Pe lângă castel și parc se mai află în ansamblu și monumentul istoric Biserica „Sf. Voievozi”, „Buna Vestire”, care datează din 1787.
Planurile noului castel au fost realizate de arhitecții Iulius Reinecke și I. Grigsberg. Picturile din interior, în stilul Art Nouveau, au fost realizate de arhitectul Reinecke, dar și de Maria Sturza, care a ilustrat multe din poeziile lui Vasile Alecsandri, vecin și prieten al familiei Sturdza.
Înăuntru, mobilierul era din lemn de trandafir, minuțios sculptat, sobele erau din teracotă, parchetul din platin, mahon și stejar sau abanos, iar plafoanele și pereții erau pictați în ulei.
În castel își ținea familia o colecție valoroasă de cărți și documente, costume medievale, arme, bijuterii, piese arheologice și numismatice.
În timpul Primului Război Mondial, în castel a fost improvizat un spital pentru cei răniți. Se spune că marele compozitor George Enescu a vizitat castelul în perioada aceea și a concertat printre paturile cu răniți.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru că frontul se apropia foarte mult de castel, a fost părăsit de proprietari, Ecaterina Cantacuzino, fiica lui George Sturdza, și soțul ei, Șerban Cantacuzino. În iarna lui 1944 au fost aduși aici prizonieri nemți, de către soldații ruși, care au devastat castelul. Aceștia au folosit mai multe cărți de o valoare inestimabilă pe post de combustibil în sobe.
După ce a rămas văduvă, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit, iar în 1947 a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăușeni și cele 30 de hectare de pădure care-l înconjoară.
