Potrivit legii, toți salariații au dreptul la cel puțin 20 de zile de concediu de odihnă pe an. Numărul zilelor de concediu poate fi negociat cu anagajatorul prin contract. De asemenea, cei care lucrează în condiții periculoase.
De asemenea, mai există și dreptul la concediu fără plată, în cazul în care au probleme personale de rezolvat, iar pentru evenimente deosebite în familie se acordă zile libere.
Potrivit legii, indemnizaţia la care au dreptul salariaţii în timpul concediului de odihnă trebuie să fie cel puţin la nivelul salariului de bază, indemnizaţiilor şi sporurilor cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă (care sunt prevăzute în contractul individual de muncă).
Practic, indemnizaţia reprezintă media zilnică a drepturilor salariale amintite (din ultimele trei luni anterioare celei în care este efectuat concediul), aceasta fiind multiplicată cu numărul de zile de concediu. Indemnizaţia de concediu de odihnă trebuie plătită de angajator cu cel puţin cinci zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu a salariaţilor.
Un angajat trebuie să aibă concediu cel puțin 10 zile lucrătoare neîntrerupt într-un an calendaristic. De asemenea, un angajat are dreptul la concediu chiar dacă a fost în concediu medical.
Convenția Internațională a Muncii arată că absențele de la muncă cauzate de o boală, un accident de muncă sau concediu de maternitate sunt incluse în perioada de serviciu.
Concediul de odihnă trebuie să se efectueze integral în fiecare an. Însă, în cazul în care nu se poate lua, parțial sau integral, angajatul îl poate lua într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care a avut dreptul. Însă, dacă este luat mai târziu concediu, acesta nu mai este plătit.
De asemenea, mai trebuie precizat și că toți angajatorii sunt obligați prin lege să ofere, pentru anul în curs, banii pentru concediu neefectuat, la încetarea contractului individual de muncă.
