Împăratul Franz Josef spunea despre stațiunea Băile Herculane că este „Perla Europei”. Între timp și-a pierdut din strălucire, iar procurorii au început o amplă anchetă pentru devalizare. Anchetatorii au făcut chiar și rețineri și vorbesc despre un prejudiciu de aproximativ 123 de milioane de lei.
Cu toate acestea, gara din Băile Herculane și-a păstrat romantismul, este considerată una dintre cele mai frumoase din România și are o încărcătură istorică deosebită.
A fost construită între anii 1878 și 1886, în stil baroc vienez, cu arce și cupole. Planul îi aparține arhitectului A.D. Serres, care a conceput clădirea astfel încât să reproducă fidel castelul de vânătoare al împărătesei Maria Tereza a Austro-Ungariei, din apropierea Vienei.
De altfel, înainte de a deveni gară, clădirea a fost casa de vânătoare a împăratului Franz Josef al Austro-Ungariei.
De-a lungul vremii au trecut prin Gara de la Herculane personalități precum împărăteasa Sissi, Alexandru I al Serbiei sau Regele Carol I al României.
Este decorată la interior cu fresce reprezentând scene de vânătoare din mitologia romană. Tot în interior mai iese în evidență și un orologiu, semnat de Paul Garnier. Același autor a făcut și un ceas de perete care se află pe peron. Atrag atenția coloanele specifice barocului, acoperite pe timpul verii de liane care crează o imagine de basm.
Băile Herculane au o istorie de aproape două milenii și începe din vremea romanilor, care au introdus cultul balnear preluat de la greci. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 d.C., fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi.
Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii precum apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare.
Istoria modernă începe în 1718, în cadrul Imperiului austriac. Au fost reconstruite și modernizate căile de acces, grănicierii bănățeni construind majoritatea edificiilor din stațiune, cu influențele barocului austriac.
Fotografia principală a articolului: ARCH AAG/Wikimedia Commons
