Povestea castelului în care Enescu a cântat printre militari răniți

Publicat de

Categorii articol

Distribuie articolul

- Publicitate -

În anul 1863, George Sturdza primește moștenire, de la mama sa, Ecaterina Sturdza, moșia de la Miclăușeni, aflată la 65 de kilometri de Iași și 20 de kilometri de Roman. Șase ani mai târziu se mută aici împreună cu soția sa, Maria Ghica, fiica scriitorului Ion Ghica și se apucă să reconstruiască pe ruinele unui conac ridicat la începutul secolului al XVII-lea.

Până în 1904, George Sturdza a reușit să ridice un frumos palat în stil nogotic târziu, o copie a castelelor feudale apusene, care semăna cu Palatul Culturii din Iași sau cu Palatul Domnesc din Ruginoasa.

Cei doi soți au avut un singur copil, pe Ecaterina, care s-a căsătorit în 1897 cu Șerban Cantacuzino. Nu au avut copii, soțul ei a murit în 1918 și a rămas văduvă de tânără.

În timpul Primului Război Mondial, castelul a devenit spital militar, iar Ecaterina Cantacuzino a fost infirmieră și a ajutat răniții. Se spune că marele compozitor George Enescu a vizitat castelul în acea perioadă și a concertat printre paturile răniților.

- Publicitate -

Cea mai neagră perioadă a castelului a început în 1944. Pentru că începuse să se apropie războiul, Ecaterina Cantacuzino și-a părăsit locuința. A rămas o bibliotecă impresionantă, alcătuită din aproximativ 60.000 de volume, printre care incunabule şi multe ediţii princeps sau foarte rare, copii ale aproape tuturor cronicilor româneşti, precum şi tipărituri ori manuscrise religioase, în limbile slavonă şi română, din secolele XVI-XIX.

Mai întâi, castelul a devenit un fel de pușcărie pentru prizonieri nemți. Apoi, a fost invadat de soldații ruși, care au aruncat în sobă mii de cărți pentru a se încălzi și au distrus mobilierul.

În castel erau și alte câteva colecții: de arme şi costume medievale complete, pentru cal şi călăreţ, din secolul al XVI-lea (dispărută); de bijuterii (dispărută); de piese rare arheologice, numismatice şi epigrafice (după 1944, au mai rămas doar câteva pietre tombale, inscripţii şi o stemă domnească) şi de busturi în marmură de Carrara şi de tablouri vechi în ulei, reprezentând strămoşi ai familiei Sturza (dispărută după 1945).

În anul 1960, Castelul de la Miclăușeni a devenit sediul Centrului de Plasament pentru copii cu handicap psihic sever, aici funcționând și școală specială. În 1968, cu două zile înainte de Crăciun, a izbucnit un incendiu, iar atunci au ars și ultimele piese de mobilă originale. Apoi, în 1985, mansarda și acoperișul au fost din nou cuprinse de un incendiu.

În anul 2001, castelul a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, pentru că Ecaterina Sturdza îl donase Bisericii. Clădirea a început să fie renovată, iar astăzi poate fi vizitată.

Acum este aici și un restaurant, se pot organiza evenimente și chiar se fac și cazări în Casa Macrina, de lângă așezământul istoric. O cameră single costă 130 de lei pe noapte, iar un apartament matrimonial e 200 de lei. În preț este inclus și micul dejun.

De asemenea, cei care vor să vadă castelul de la Miclăușeni trebuie să știe că aici există și un parc dendrologic. Inițial s-a dorit un parc în stil englezesc, însă se încadrează acum în „stilul peisager cu nuanță romantică”, potrivit celor care se ocupă de castel acum.

Parcul are o mare varietate de arbori, printre care și arbori exotici, sau ornamentali ( ginko biloba, salcâmul japonez) ajungând la un număr de 90 de specii dintre care 80 % sunt foioase și 11 % sunt conifere.

Vechimea arborilor atinge vârste de 130-150 de ani, dar în parc se mai găsesc și stejari, frasini a căror vârstă este de 250-300 de ani. Cel mai bâtran arbore din parc este un stejar care are o vârstă de aproape 400 de ani.

Tot aici este și Mănăstirea Miclăușeni, înființată chiar de Ecaterina Sturdza.

FOTO: Miclauseni.ro
FOTO: Miclauseni.ro
FOTO: Miclauseni.ro
FOTO: Miclauseni.ro
- Publicitate -

Publicat de

Distribuie articolul